Noul Cod Civil introduce Consiliul de familie

Ce este Consiliul de familie si cum functioneaza acesta

 

 

Asa cum este el reglementat de noul Cod Civil, Consiliul de familie este un organ consultativ, constituit de instanta de tutela, si are rolul de a supraveghea modul in care tutorele isi exercita drepturile si isi indeplineste indatoririle fata de minorul din tutela sa.

Institutia Consiliului de familie a fost introdusa in noul Cod Civil si este inspirata de prevederi similare din jurisprudenta europeana. 

Ce este Consiliul de familie

Potrivit textelor referitoare la Consiliul de familie din noul Cod Civil din Consiliul de familie pot face parte rudele sau afinii, cu alte cuvinte rudele rudelor, dar tinand cont de gradul de rudenie si de relatiile personale cu familia minorului. In lipsa de rude sau afini, pot fi numite si alte persoane care au avut legaturi de prietenie cu parintii minorului sau care manifesta interes pentru situatia acestuia. 

De mentionat ca, asa cum spune noul Cod Civil, sotii nu pot fi, impreuna, membri ai aceluiasi consiliu de familie. Consiliul de familie nu se poate modifica in timpul tutelei, decat daca interesele minorului ar cere o asemenea schimbare sau daca, prin moartea ori disparitia unuia dintre membri, ar fi necesara aceasta completare. 

Modificarea componentei Consiliului de familie se realizeaza tot de catre instanta de tutela. De altfel instanta de tutela este si aceea care numeste membrii Consiliului de familie, precum si doi supleanti ai acestora. 

Nu pot fi membri in Consiliul de familie: tutorele; minorul, persoana pusa sub interdictie judecatoreasca sau cel pus sub curatela; persoana decazuta din exercitiul drepturilor parintesti sau declarata incapabila de a fi tutore; persoana careia i s-a restrans exercitiul unor drepturi civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cea cu rele purtari retinute ca atare de catre o instanta judecatoreasca; cel care, exercitand o tutela, a fost indepartat din aceasta sau cel aflat in stare de insolvabilitate. 

Nu poate fi membru in Consiliul de familie nici cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei; cel inlaturat prin inscris autentic sau prin testament de catre parinte care exercita singur, in momentul mortii, autoritatea parinteasca.

Poate refuza sa faca prte din consiliul de familie cel care, din cauza bolii, a infirmitatii, a felului activitatilor desfasurate, a departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive intemeiate, nu ar mai putea sa indeplineasca aceasta sarcina.

Cand se instituie Consiliul de familie

Consiliul de familie se instituie, potrivit prevederilor legale, atunci cand minorul se afla in situatia de a se institui tutela - adica atunci cand ambii parinti sunt, dupa caz, decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa penala a interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie judecatoreasca, disparuti ori declarati judecatoreste morti, precum si in cazul in care, la incetarea adoptiei, instanta hotaraste ca este in interesul minorului instituirea unei tutele.
Consiliul de familie poate fi constituit de catre instanta de tutela doar la cererea persoanelor interesate. Cum se instituie Consiliul de familie? Persoanele care indeplinesc conditiile pentru a fi membri ai Consiliului de familie sunt convocate la domiciliul minorului de catre instanta de tutela, din oficiu sau la sesizarea minorului, daca acesta a implinit varsta de 14 ani, a tutorelui desemnat, a oricaror alte personae care au cunostinta despre situatia minorului. Minorul care a implinit varsta de 10 ani este ascultat.
Instanta de tutela constituie Consiliul de familie, care va fi format din trei persoane dintre cele cu vocatie, tinand seama de gradul de rudenie al membrilor si de relatiile personale cu familia minorului. Numirea membrilor Consiliului de familie se face cu acordul acestora. Pe langa cei trei membri ai Consiliului de familie, instanta de tutela numeste si doi supleanti.

Rolul Consiliului de familie

Consiliul de familie, prezidat de persoana cea mai inaintata in varsta, isi indeplineste rolul de a supraveghea modul in care tutorele isi exercita drepturile si isi indeplineste indatoririle cu privire la persoana si bunurile minorului astfel: da avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instantei de tutela, si ia decizii, in cazurile prevazute de lege. 
Avizele consultative si deciziile se iau in mod valabil cu votul majoritatii membrilor sai. Deciziile   Consiliului de familie vor fi motivate si consemnate intr-un registru special constituit, tinut de unul dintre membrii Consiliului, desemnat in acest scop de instanta de tutela. Actele incheiate de tutore in lipsa avizului consultativ sunt anulabile. Incheierea actului de nerespectare a avizului atrage doar raspunderea tutorelui.
Exemple de avize consultative: masurile privind persoana minorului se iau de catre tutore, cu avizul consiliului de familie, cu exceptia masurilor care au caracter curent; avizul Consiliului de familie si autorizarea instantei de tutela sunt necesare pentru orice acte de instrainare, imparteala, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului facute de tutore, pentru renuntarea la drepturile patrimoniale ale minorului si pentru incheierea in mod valabil a oricaror alte acte ce deasesc dreptul de administare. 
In cazul recunoasterii capacitatii depline de exercitiu a minorului pus sub tutela, care a implinit varsta de 16 ani, instanta de tutela va cere si avizul Consiliului de familie. 

Decizii ce pot fi luate de Consiliul de familie

Instanta de tutela, cu avizul Consiliului de familie, poate, tinand seama de marimea si compunerea patrimoniului minorului, sa decida ca administrarea patrimoniului ori doar a unei parti a acestuia sa fie incredintata, potrivit legii, unei personae fizice sau juridice specializate. Desi tutela este o sarcina gratuita, pe perioada exercitarii sarcinilor tutelei, tutorele poate primi o remuneratie al carei cuantum va fi stabilit de instanta de tutela, cu avizul Consiliului de familie si tot cu avizul acestuia instanta de tutela va putea modifica sau suprima aceasta remuneratie.
Exemple de decizii: stabileste suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale si poate modifica, potrivit imprejurarilor, aceasta suma; indica institutia de credit la care se depun, pe numele minorului, sumele de bani care depasesc nevoile intretinerii minorului si ale administrarii bunurilor sale, precum si instrumentele financiare.
Totodata, Consiliul de familie poate face plangere la instanta de tutela in cazul in care actele sau faptele tutorelui sunt pagubitoare pentru minor. Tot Consiliul de familie sau oricare membru al acestuia poate promova actiunea in anulare a actelor de dispozitie sau a celor care depasesc dreptul de administrare al tutorelui. 

Alte atributii ale Consiliului de familie

Membrii Consiliul de familie trebuie sa fie prezenti la inventarierea bunurilor minorului. De asemenea, membrii Consiliului de familie sunt tinuti sa declare in scris, la intrebarea expresa a delegatului instantei de tutela, creantele, datoriile sau alte pretentii pe care le au fata de minor. 
In cazul in care nu le-au declarat in fata delegatului instantei de tutela, membrii Consiliului de familie nu mai pot emite pretentii, intelegandu-se ca au renuntat la ele. In lipsa unui tutore desemnat, daca instanta de tutela a constituit Consiliul de familie, tutorele va fi numit cu consultarea Consiliului de familie.
In cazul in care nu se constituie Consiliul de familie, atributiile acestuia vor fi exercitate de catre instanta de tutela.

Obiectul şi efectele medierii în disputarea custodiei copiilor

Avand in vedere criteriile specifice de evaluare a interesului superior al copilului, precum si factorii protectivi care contribuie la ajustarea copiilor postdivort, sa procedat la urmarirea celor mai importante domenii in cadrul procedurii de mediere.

Aceste domenii au fost:

- Identificarea stresorilor sistemului de familie(divortul, paternurile disfunctionale de comunicare in cuplu si familia nucleara, lipsa unor reguli consistente si clare, triangularea fetitei in conflictul parintilor, granitele difuze intre familia nucleara si cea extinsa).
- La nivel individual, strategii diferite de reactie la stres (stilul mamei era definit prin agresivitate, nevoia de control, dominanta iar stilul tatalui prin evitarea confruntarii directe).
- Identificarea conflictului de roluri, intimitatea si balanta puterii in cuplu cu scopul de a reducerea intensitatea conflictului dintre cei doi soti
- Identificarea mesajelor copilului care se afla in spatele acestui comportament opozitional. Distinctia intre prezenta sindromului de alienare si comportament opozitional.
- Identificare prezentei / absentei unor patologii la nivelul personalitatii fiecarui parinte
- Identificarea factorilor care mentin problema si care sunt resursele fiecarui membru si ale sistemului
- Ajutarea parintilor de a da o noua structura relatiilor de familiei.
- Inlaturarea copilului din triangulare prin invatarea de catre parinti a unor noi abilitati de a comunica si interactiona.
- Psihoeducatia are rolul sa ajute parintii sa inteleaga situatia si sa-i motiveze in rezolvarea problemei, facand diferenta intre rolul de parinte si cel de sot. Primul obiectiv este reducerea intensitatii conflictului, un rol facilitator avand intalnirile separate cu fiecare dintre parinti. Al doilea obiectiv important consta in stabilirea unor noi reguli de comunicare in care copilul nu mai este folosit pe post de mesager.

Alti pasi specifici privind tehnicile folosite in procesul de mediere care trebuie avuti in vedere sunt urmatorii:

- Identificarea si verbalizarea intereselor pe care le au in vederea obtinerii custodiei
- Clarificarea emotiilor pe care le resimt ca adulti in procesul de separare, reducerea anxietatii mamei, implicarea tatalui.
- Ordinea de discutie privind subiectele disputei a stabilit cu prioritate cele mai elementare reguli de comunicare intre cei doi parinti - sa ia decizii simple la inceput (e.g. ``cum comunicam``) care sa aiba sanse mari de reusita, fapt carei motiveaza sa continue negocierea pentru deciziile complexe cum sunt: stabilirea custodiei, programul de vizitare).
- Intalnirile cu familia extinsa sunt importante pentru ca au avut o contributie la intensitatea si nivelul conflictului. Identificarea resurselor sistemului care pot ajuta la reconstruirea relatiilor de familie intr-o alta forma precum si la clarificarea rolurilor.

Cel mai adesea procesul de mediere are consecinte pozitive in urmatoarele domenii:

- Se stabilesc si respectarea unor reguli clare de comunicare intre cei doi parinti;
- Se reconstruiesc legaturilor dintre parinti - copii;
- Se reduc tensiunile dintre parinti. Fiecare a impartasit interesele si dorintele lor privind timpul petrecut impreuna cu copii;
- Se stabileste un plan, denumit ``Cum comunicam ?`` (e.g. Mama renunta la doica deoarece a inteles de ce este important pentru sotul ei sa-l ridice si pe copilul cel mic de la gradinita - doreste sa arate ca si el este in stare sa aiba grija de copii, sa fie implicat in viata lor).
- Fiecare parinte se angajeaza sa-si respecte sarcinile pe care si le-a asumat. - Ambii sunt deacord ca ar fi cel mai bine si in interesul tuturor ca mama sa se mute in apartamentul sau.
- Ambii sunt de acord ca minorii trebuie sa stea impreuna si ca au nevoie de stabilitate si ca nu pot fi mutati saptamanal.
- Se stabileste un program privind sarcinile fiecarui parinte pe cate 7 zile
- Se identificat pozitiile si interesele lor in obtinerea custodiei copiilor si planul parental aferent acesteia. Pe baza acestora, se identificat optiunile care, s-au discutat pe rand, in modalitatea aleasa de catre cei doi parinti.
- La inceputul fiecarei intalniri se solicita feedback din partea parintilor privind calitatea relatiilor dintre ei precum si a fiecaruia dintre ei cu copiii.

Cele mai importante progrese se inregistreaza in urmatoarele domenii:

- Copiii isi imbunatatesc abilitatile de autonomie personala; intensitatea anxietatii de separare se reduce; relatiile cu fiecare parinte se amelioreaza; (e.g. copilul accepta sa fie ridicat de la scoala de catre mama sa, sa fie ingrijit, hranit si imbracat si sa petreaca timp separat cu aceasta);
- Copiii manifesta mai mult interes in privinta performantelor academice, notele la scoala sunt mai mari, se concentreaza mai usor atat la temele de acasa cat si la activitatile de la scoala; pe plan social, relationeaza mai mult cu colegii, sunt mai activi in grupul scolar;
- Fiecare dintre parinti are un timp personal petrecut cu fiecare copil;
- Copiii se intalnesc zilnic;
- Regulile in familie sunt foarte clare si sunt respectate de toti membrii familiei;
- Parintii si-au insusit noi abilitati de a lua decizii comune in aspectele importante privind cresterea copiilor;
- Copiii nu mai sunt folositi ca intermediari in comunicarea dintre ei, fapt care le confera o siguranta si stabilitate.

Borlean Camelia-Anca,
Mediator autorizat, Psiholog Curtea de Apel Oradea

Medierea familială

  

Medierea familială apare ca o alternativă de gestionare a conflictelor care decurg din separare, este un model de intervenţie structurată care are scopul de a ajuta cuplurile, în situaţii de separare sau divorţ, să elaboreze un acord durabil şi mutual acceptat pentru o noua reorganizare familială, ţinând seama de nevoile individuale ale fiecăruia dintre membrii familiei şi în special ale copiilor.

Aceasta se desfăşoară în cadrul mai multor întrevederi în care sunt prezenţi cei doi membrii ai cuplului şi mediatorul, acesta din urmă orientând negocierea în sensul cuprinderii tuturor aspectelor care au determinat destrămarea.

Medierea familială poate fi considerata un instrument care să îndrume cuplurile aflate în situaţii de separare să ajungă la un acord privind efectele şi, în acelaşi timp, le facilitează o comunicare mai fluidă, care le permite să menţină ulterior relaţii stabile şi paşnice în vederea exercitării în comun a responsabilităţilor parentale.

Profesioniştii din sferele juridice, psihologice şi sociale s-au confruntat timp de decenii în domeniul muncii lor cu fenomenul de divorţ şi, analizând  rezultatul experienţelor, au luat  în considerare nevoia ambelor părţi de a atenua costurile emoţionale provocate de divorţ şi pentru a evita daunele. Separările cuplurilor reprezintă o cauză frecventă de stres emoţional şi determină, în multe cazuri, suferinţe psihologice precum şi simptome fizice asociate cu astfel de tulburări.pe care rupturile dificile şi traumatice le provoacă  minorilor.

Medierea familială dă importanţă cuplului, favorizează adoptarea de acorduri şi considera că părţile aflate în situaţii de divorţ sau de separare nu sunt adversari, ci protagonişti cu un interes comun: copiii lor.  În plus, rezultatele medierii se pot concretiza în reale efecte terapeutice, contribuind la depăşirea durerii cauzate de separare, încurajând participanţii să recunoască sentimentele negative care însoţesc schimbarea comportamentală.

Dincolo de toate relatate mai sus, deseori întreb și caut să înțeleg, de ce orgoliul nu poate fi integrat sferei sentimentelor considerate asociative.